Blog 2MAedica

Te salutam cu entuziasm, asigurandu-te din primul contact virtual pe care-l ai cu centrul nostru medical, ca intentia noastra este aceea de a veni in ajutorul pacientului, prin profesionalism, experienta, empatie si rabdare.

Dorinta echipei, formata din medici cu experienta relevanta, este aceea de a oferi servicii medicale ORL de inalta calitate, atat pentru pacientii adulti cat si pentru pacientii pediatrici. Valorile din spatele 2MAedica sunt grija pentru pacient, empatia fata de suferinta acestuia, transpuse in etica si profesionalismul membrilor echipei.

Membri fondatori 2MAedica au construit acest Centru Medical pornind de la intelegerea ca fiecare pacient este unic, din aceasta unicitate izvorand nevoia de atentie si rabdare a medicului, aspecte care fac diferenta. Pentru echipa 2MAedica nu exista rutina specifica specialitatii, focusul nostru fiind intelegerea si rezolvarea problemelor pacientului, prin abilitatile noastre practice si experienta profesionala.

Echipa noastra este formata din Dr. Aurel Marin si Dr. Alina Marin, ambii medici specialisti ORL, cu experienta relevanta in domeniu.

Dr. Aurel Marin

Dr. Aurel Marin este medic specialist ORL, cu experienta deosebita in patologia ORL pediatrica, realizand un numar impresionant de interventii chirurgicale caracteristice specialitatii, atat de rutina cat si unele in premiera nationala. Rabdarea, atentia si intelegerea suferintei micilor pacienti sunt considerate de catre acesta esentiale.

Dr. Alina Marin

Dr. Alina Marin este medic specialist ORL, avand experienta in tratarea afectiunilor ORL a pacientilor adulti. In calitatea sa de medic, Dr. Alina Marin are o legatura de profunda empatie cu pacientii acesteia, intelegand perfect faptul ca atentia, cunostintele solide si abilitatile practice reprezinta cheia succesului.

Te invitam cu drag sa faci un tur virtual al Centrului Medical 2MAedica, sa te familiarizezi cu serviciile oferite,
fara a ezita sa ne contactezi in orice moment pentru o programare!

SINUZITA- DE LA CAUZE SI SIMPTOME, LA COMPLICATII SI TRATAMENT

Sinusurile paranazale sunt cavitati pline cu aer ce se gasesc in interiorul oaselor fetei si craniului din imediata apropiere a nasului, in numar de cate 4, de fiecare parte a fetei si a fruntii:

  • sinusuri frontale (localizate deasupra ochilor)
  • sinusuri sfenoidale (localizate intre ochi si nas, sub arcada osului frontal)
  • sinusuri etmoidale (localizate intre ochi si nas, sub globul ocular)
  • sinusuri maxilare (localizate in osul maxilar, in apropierea nasului)

Sinuzita reprezinta o inflamatie a mucoasei ce captuseste aceste sinusuri. Ca orice alta inflamatie, sinuzita poate fi acuta sau cronica.

 

Sinuzita Acuta

Sinuzita Acuta este o inflamatie recenta a mucoasei care tapeteaza peretii ososi ai sinusurilor paranazale. De obicei, sinuzita acuta afecteaza o pereche de sinusuri, dar se poate intampla sa afecteze si toate cele patru perechi de sinusuri. Sinuzita acuta este de obicei cauzata de o infectie virala, iar dezvoltarea ei este una rapida, cu un debut brusc. Este cea mai des intalnita forma de sinuzita iar daca nu este tratata corespunzator, ea se poate complica si se transforma in sinuzita subacuta, care poate sa evolueze pana la trei luni. Tratata corespunzator, sinuzita acuta se vindeca in 3 saptamani si nu recidiveaza mai mult de 2-3 ori pe an.

Sinuzita Cronica

La acest tip de sinuzita simptomele lipsesc initial, insa afectiunea poate sa fie prezenta in organism luni sau chiar ani de zile. Simptomele nu se manifesta in mod permanent, ci apar la anumite intervale, chiar si dupa pauze lungi.

Sinuzita cronica este greu de tratat. Uneori pacientii urmeaza un tratament pentru ameliorarea simptomelor, insa raman cu sinuzita in mod permanent. Desi cauzele nu sunt intotdeauna usor de determinat, varianta cronica a sinuzitei poate fi cauzata si de o infectie bacteriana sau fungica.

Cauzele sinuzitei acute

Infectia sinusurilor paranazale se produce de cele mai multe ori dupa o raceala obisnuita. Virusul care a provocat raceala ataca mucoasa care tapeteaza peretii sinusului ce cauzeaza sinuzita virala. Sinuzita virala este similara unei raceli obisnuite si se vindeca doar cu antiinflamatoare administrate oral si picaturi/spray ce contin substante de desfundat si dezinfectat nasul. Nu se recomanda folosirea antibioticelor!

Inflamatia mucoasei sinusurilor produsa de infectia virala creeaza uneori conditii propice de dezvoltare a infectiei bacteriene, astfel putand aparea rinosinuzita bacteriana.

Alte cauze ale sinuzitei acute pot fi deviatia de sept nazal, existenta polipilor nazali, alergiile, abcesele dentare, poluarea, imunitate scazuta. 

Starea mediului inconjurator poate sa contribuie, si ea, la aparitia sinuzitei. Anumiti factori de risc (precum substantele poluante, praful sau alergenii) pot sa suprasolicite sinusurile, iar temperaturile reci sunt prielnice pentru aparitia iritatiilor mucoasei.

Atat sinuzita acuta, cat si cea cronica se manifesta prin urmatoarele simptome:

  • obstructie nazala (nas infundat)
  • presiune insotita de durere la nivelul fetei (in zonele sinusurilor afectate) sau a dintilor
  • migrene
  • secretii nazale persistente, de culoare galbena sau verde
  • ochi inflamati
  • tuse cu expectoratii (mai intens pe timpul noptii)
  • respiratie ingreunata
  • febra (prezenta, de obicei, doar in primele zile ale sinuzitei)
  • stare de oboseala

Cand trebuie sa apelezi la un consult medical?

Ar trebui sa programezi o vizita la un medic ORL-ist daca:

  • simti o durere puternica la nivelul fetei sau dintilor, in jurul piramidei nazale si a pleoapelor;
  • ai o durere de cap constanta si nu o poti ameliora cu analgezice simple (paracetamol sau aspirina);
  • ai febra de peste 38°C
  • ai sangerari nazale.

Acestea sunt simptome specifice sinuzitei, care ar trebui sa iti dea de inteles ca nu ai de-a face doar cu o banala raceala.

Investigatii

In functie de rezultatul consultului si al anamnezei, medicul specialist poate sa recomande urmatoarele investigatii imagistice:

  • Endoscopie nazala
  • Radiografie de sinus
  • CT (tomografie computerizata)
  • RMN (rezonanta magnetica nucleara)
  • Examen bacteriologic al secretiilor nazale (exudat nazal)
  • Teste de alergie

Cum se trateaza sinuzita?

Tratamentul medicamentos

In majoritatea cazurilor de sinuzita, medicul ORL-ist  va recomanda un tratament medicamentos pentru cel putin 10 zile. Lista medicamentelor prescrise o sa contina:

  • un antibiotic (in cazul in care sinuzita este provocata de o infectie)
  • un analgezic / antiinflamator pentru calmarea durerilor
  • un decongestionant nazal
  • un antihistaminic (in cazul in care exista alergii la nivelul mucoasei).

Tratamentul chirurgical al sinuzitei

Atunci cand tratamentul medicamentos nu da rezultate, singura solutie ramane interventia chirurgicala. Operatia este realizata endoscopic si presupune drenarea mucusul direct din sinusuri.

Interventia chirurgicala se face si pentru a elimina unele obstructii nazale care pot cauza sinuzita, precum polipii, deviatiile de sept sau hipertofia cornetelor nazale.

Alte indicatii pentru sinuzita

Daca ai fost diagnosticat cu sinuzita, nu doar tratamentul medicamentos te va ajuta sa depasesti afectiunea, ci si mici ajustari ale stilului de viata. Incearca sa umezesti aerul din camera in care locuiesti cu ajutorul unui umidificator, dar si sa inspiri aburii de apa calda inainte sa faci un dus. Ca sa ameliorezi presiunea si durerea, poti sa aplici pe fata, in zona sinusurilor afectate, o compresa umeda si calda. Nu in ultimul rand, odihneste-te cat de mult poti si nu face rabat de la orele normale de somn.

Complicatiile sinuzitei

Daca sinuzita nu este tratata din timp, poate duce la complicatii dificile. In anumite cazuri, secretiile sinusurilor pot curge in spatele nasului, ceea ce poate declansa afectiuni acute precum laringita, faringo-amigdalita sau traheobronsita.

In cazuri mai putin frecvente, puroiul poate sa distruga peretii sinusurilor si sa atace tesuturille adiacente. Astfel, de la sinuzita se poate ajunge la abces orbito-ocular sau abces cerebral. De asemenea, puroiul poate afecta nervii din zona fetei ajungandu-se la paralizia acestora.

Surse

  • https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0091674905022542
  • https://onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1288/00005537-197009000-00007
  • https://www.medicover.ro/despre-sanatate/cauzele-si-tratamentul-sinuzitei-acute,105,n,285

Vegetatiile adenoide (polipii)

Ce reprezinta acestea si de ce apar?

Inca de la inceput, trebuie facuta o delimitare clara intre polipii copiilor si cei ai adultilor. Cand vorbim despre polipi la copii ne referim, de fapt, la vegetatii adenoide, adica la acel tesut limfoid situat in spatele nasului care mai este cunoscut si sub denumirea stiintifica de ,,amigdala Luschka”. Vorbim despre polipi la copil atunci cand tesutul limfoid creste in volum foarte mult si devine nociv pentru pacient.

Polipoza nazala a adultului este o boala recidivanta, din punct de vedere histopatologic se prezinta ca o degenerare edematoasa a mucoasei, deci nu are nici o legatura cu histopatologia vegetatiilor adenoide ale copilului. Sunt doua afectiuni separate.

Vegetatiile adenoide, la fel ca amigdalele palatine, reprezinta o statie de aparare a sistemului imunitar. Ele distrug bacteriile sau virusii care patrund in corp prin cavitatea orala sau prin cavitatea nazala, insa uneori se pot infecta cronic. In unele cazuri, acestea pot deveni mai degraba o problema decat un beneficiu pentru organism si pot cauza obstructie respiratorie sau pot intretine infectii bacteriene repetate.

De ce unii copii au polipi si altii nu? Ce determina inflamatia vegetatiilor adenoide?

Toti copiii au acel tesut limfoid in spatele nasului, dar nu toti dezvolta ,,polipi”, adica adenoidita cronica.

Pe la varsta de 3-4 ani, copiii intra in colectivitate (crese, gradinite) si, in acest fel, intra in contact cu microbi pe care organismul lor nu i-a cunoscut pana la momentul respectiv. La aceasta varsta incepe sa se dezvolte, pas cu pas, apararea imunitatii organismului. Din nefericire, unii copii nu sunt pregatiti sa treaca cu bine prin aceste ,,incercari”. 

 Cu fiecare episod de raceala se mai adauga un anumit volum de tesut limfoid peste cel existent (un nou strat), astfel incat la un moment dat ajunge sa acopere partial sau complet cele doua orificii nazale prin care aerul ajunge din nas in cavitatea bucala si de aici in caile respiratorii inferioare si plamani. Copilul va trebui sa foloseasca din ce in ce mai mult cavitatea bucala pentru a respira.

Exasperati de racelile frecvente, unii parinti aleg sa nu isi mai trimita copilul la gradinita. Aceasta nu este o solutie pentru ca, in momentul in care intra in scoala primara, copilul va avea exact acelasi parcurs cu cel din gradinita si acela va fi momentul declansator al racelilor frecvente.

Acest ,,stagiu” al imunitatii este obligatoriu pentru fiecare copil, este un ,,examen” pe care unii dintre micutii pacienti il trec foarte bine, iar altii dezvolta adenoidita cronica (polipi) si au nevoie de ajutor medical pentru a scapa de aceasta boala.

Revenind la evolutia vegetatiilor in functie de varsta, tesutul limfoid se opreste din crestere la varsta de 7-8 ani si, odata cu instalarea pubertatii, incepe sa scada in volum pana la disparitie. In aceste conditii, un copil de 9-10 ani la care se declanseaza fenomenele bolii are multe sanse ca, prin tratament medicamentos adecvat, sa nu mai necesite o operatie. Fiind mult mai aproape de varsta pubertatii, acesta trebuie doar ajutat sa evite complicatiile pentru o perioada scurta de timp. Un copil de 4-5 ani care prezinta episoade repetate de otita seroasa, laringite, infectii frecvente ale cailor respiratorii superioare, are foarte putine sanse sa ajunga la varsta pubertatii cu acest tesut limfoid nociv pe loc, fara sa prezinte complicatii majore.

Cat de frecventa este aceasta afectiune?

Cel putin 2 din 3 persoane fac unul sau mai multe episoade de rinoadenoidita acuta in timpul copilariei, dar numai o parte dintre acestia dezvolta boala cronica, cea care necesita, in final, tratament chirurgical.

Odata aparuti, polipii se pot retrage?

Tendinta polipilor este de crestere ireversibila in volum pana la un anumit moment. Asa cum am spus, pubertatea declanseaza scaderea in dimensiuni a tesutului limfoid. Tratamentul trebuie sa ajute pacientul sa nu dezvotle complicatii.

Care este simptomatologia?

– sindromul de obstructie nazala: respiratia pe nas este ingreunata mai ales in timpul eforturilor fizice.

– somnul este agitat, cu respiratie preponderent orala, copilul tine permanent gura deschisa, nu isi poate sufla nasul care incepe sa fie mai mereu infundat.

– aparitia ,,faciesul adenoidian”, expresia de surmenaj si de copil permanent obosit, apatic, cu frecvente dureri de cap.

– vocea devine nazonata, copilul vorbeste si respira “fonfait”.

– scadere moderata a auzului deoarece amigdala faringiana marita in volum acopera orificiul din spatele nasului al trompei lui Eustachio, acel tub care face legatura si care egalizeaza presiunea aerului din spatele nasului cu cea din spatele timpanului. Din aceasta cauza, in spatele timpanului, se va acumula un lichid care, intr-o prima faza, este steril, dar care impiedica transmiterea corespunzatoare a sunetului prin urechea medie si, astfel, apare otita seroasa. Copilul incepe sa nu mai auda bine, da televizorul tare, vorbeste pe un ton ridicat, intreaba frecvent ,,ce ai spus?”, devine neatent. In timp, lichidul din spatele timpanului se poate infecta si poate genera otita medie acuta bacteriana care poate duce la perforarea membranei timpanice.

Daca parintii sesizeaza ca, in timpul somnului, copilul sforaie, ca acesta nu aude corespunzator cand este strigat din spate sau simte nevoia de a creste nejustificat de mult volumul televizorului sau vorbeste de o perioada de timp mai tare decat de obicei si daca are secretii permanente in nas si in spatele nasului, cu tuse matinala persistenta, este necesara consultatia unui medic specialist ORL. Acesta va pune un diagnostic corect si va recomanda tratamentul corespunzator.

Ce inseamna facies adenoidian?

In cazul adenoiditelor acute, procesul infectios de la nivelul nasului si nazofaringelui se poate extinde catre organele vecine ceea ce duce la aparitia otitei, sinuzitei, conjunctivitei, faringitei, bronsitei, etc. Aceste afectiuni se pot trata complet.

In schimb, adenoidita cronica isi pune amprenta major in dezvoltarea fetei, cu aparitia faciesului adenoidian: fata palida, gura intredeschisa, expresia de “copil naucit”, cu cearcane si ochii adanciti in orbite, copilul este palid si are o implantare defectuoasa a dintilor de pe arcada dentara superioara.

Datorita lipsei de respiratie nazala, nu este stimulat culoarul respirator, sinusurile maxilare nu se mai dezvolta, obrajii apar infundati, fata se alungeste, valul palatin se arcueaza foarte mult (bolta ogivala) – datorita respiratiei orale,

arcada dentara superioara se ingusteaza, dintii se stramba si devin proeminenti, mandibula ramane in spate, se modifica ocluzia (gura nu se mai inchide cum trebuie), apar tulburari de vorbire, pe de o parte datorita imposibilitatii de articulare a cuvintelor, si pe de alta parte datorita perceperii incorecte a cuvintelor, urechile fiind frecvent infundate.

Prin urmare, etajul mijlociu al fetei nu se mai dezvolta, toate aceste modificari anatomice devenind in timp irecuperabile, astfel ca ulterior, chiar daca se practica interventia chirurgicala de ablatie a vegetatiilor, copilul ramane cu respiratie orala, are nevoie de aparat dentar si exercitii logopedice pentru reeducarea vorbirii.

In afara modificarilor morfo-functionale ale aparatului respirator, prin tulburarile de somn datorate obstructiei nazale, apare oboseala cronica, deficitul de atentie, tulburarile de comportament, scaderea rezultatelor scolare deci scaderea semnificativa a calitatii vietii.

Cand este indicata indepartarea pe cale chirurgicala a polipilor?

– episoade repetate de otite serosae

– laringita acuta cu tuse latratoare

– astmului bronsic juvenil

– faciesul adenoidian

– sforaitul in timpul somnului de-a lungul unei perioade de timp mai lungi

– oboseala nejustificata.

Cum se pune diagnosticul?

Se face un examen clinic ORL complet, in cazul in care copilul este cooperant se va efectua un examen endoscopic al rinofaringelui (navigarea cu o videocamera prin nas pentru a pune in evidenta volumul polipilor din spatele nasului). Sunt necesare, de asemenea analize de sange, impedanta (o analiza care apreciaza buna functionare a urechii medii si existenta sau nu a lichidului in spatele timpanului) si audiograma tonala, care precizeaza subiectiv nivelul auzului.

Ce tehnici de operare a polipilor sunt disponibile acum?

Operatia de ,,polipectomie” la copil este denumita medical adenoidectomie.

Interventia se efectueaza in anestezie generala, dureaza 15-30 de minute si presupune indepartarea tesutului limfoid prin gura cu o chiureta, instrument taietor special dezvoltat pentru aceasta manevra.

Cat dureaza recuperarea?

In majoritatea cazurilor, copiii se recupereaza intre 7 si 10 zile dupa operatie. Exista cazuri in care recuperarea este mai rapida, in timp ce unii copii pot avea nevoie de pana la doua saptamani pentru recuperarea completa.

Urmatoarele informatii sunt importante postoperator:

Subfebrilitatea poate aparea in noaptea ce va succeda operatia si o zi sau doua ulterior. O temperatura sub 380C poate fi considerata normala in primele 2 zile.

Sangerarea.Cu exceptia unor mici striuri (firisoare) de sange din nas sau in saliva, sange rosu deschis nu ar trebui sa apara.

Aproape toti copiii care trec printr-o operatie de adenoidectomie vor acuza, dupa operatie, dureri usoare in gat. Unii se pot plange de durere in ureche (otalgie) in primele 48 de ore postoperator.

Cea mai importanta observatie utila recuperarii este ca pacientul sa bea multe lichide. La doua ore dupa interventie copiii pot primi apa sau suc de mere. In primele 24 de ore dupa interventie, pot aparea greata si voma. Acestea dispar de la sine odata cu efectele anesteziei.

Alimentele. In general, nu exista restrictii alimentare dupa operatie, dar unii medici recomanda o dieta pastoasa pe durata recuperarii. Cu cat copilul mananca si bea mai repede lichide, cu atat mai repede se va recupera.

Surse

  • http://www.orlonline.ro/archives/110
  • https://www.spitalulmonza.ro/afectiune/vegetatii-adenoide-polipii-la-copii/

Sforaitul: cauze, factori de risc, optiuni de tratament!

Sforaitul este sunetul ragusit ce apare in timpul somnului datorita vibratiei excesive a palatului moale, in special a luetei- “omulet” ca urmare a respiratiei orale, fapt accetuat si de o obstructie cronica a foselor nazale.

Sforaitul este o conditie comuna ce afecteaza 30% din populatia adulta, 25% dintre barbati si 5% dintre femeile cu varste intre 30 si 35 de ani, cu o crestere de pana la 50% in cazul barbatilor si 30% in cazul femeilor cu varsta peste 45 de ani. Sforaitul perturba frecvent si uneori grav viata de cuplu.

De ce Sforaim?

Sforaitul apare din cauza unor factori multipli ce pot include o obstructie nazala cronica impreuna cu modificari la nivelul palatului moale unde de obicei apare un  flux de aer turbulent cu vibratia excesiva a luetei.
Hipertrofia (marirea de volum) a luetei  se poate asocia cu prolapsul valului palatin datorat unei musculaturi mai relaxate.

Cauzele sforaitului si ale apneei de somn

Sforaitul si apneea de somn pot sa apara pe fondul unor factori multipli:

a) Sexul masculin: la barbati Sforaitul sau aparitia Apneei de somn sunt mai frecvente comparativ cu femeile.

b) Obstructia nazala – senzatia de respiratie dificila pe nas.

Poate fi usoara/moderata sau severa si poate afecta una sau ambele fose nazale. Cel mai frecvent, obstructia nazala este bilaterala.

Cauzele cele mai frecvente de obstructie nazala in relatie cu sforaitul sunt:

- Hipertrofia (marirea in volum) a cornetelor nazale

Apare pe fondul unei rinite cronice, fie ea de cauza alergica, nonalergica sau medicamentoasa (dependenta de picaturi nazale), rinite vasomotori. Cea mai frecventa cauza pe plan mondial o reprezinta rinita alergica. Congestia nazala cronica ce nu cedeaza la tratament medical are acum o alternativa de tratament minim invaziv – turbinoplastia cu radiofrecventa.

- Deviatia de sept nazal

Presupune o deviere anormala a septului cartilaginos si/sau osos. Necesita adesea tratament chirurgical, in functie de gradul de deviere a septului nazal evaluat endoscopic si de simptomele relatate de pacient. Tratamentul este modern, minim invaziv, fara a necesita pansamente intranazale dureroase-septoplastia sub control endoscopic.

- Vegetatiile adenoide - “Polipii nazali“ ai copiilor

Acestea sunt o cauza relativ frecventa de obstructie nazala bilaterala, în special la copii. Se trateaza chirurgical – adenoidectomia in AG. O atentie sporita trebuie acordata copiilor care sforaie si au probleme respiratorii in somn, deoarece, prin dezvoltarea deficitara a structurilor faciale, reprezinta viitori pacienti ce vor avea apnee de somn la varsta adulta.

c) Alte boli rinosinusale

Examenul endoscopic nazal, impreuna cu investigatiile imagistice (CT sau IRM) pot evidentia si alte patologii rinosinusale: sinuzite, polipoze nazale, formatiuni tumorale sau diferite variante anatomice ale structurilor intranazale. Poate contribui de asemenea si conformatia externa a nasului cu aplatizarea cartilajelor nazale de la nivelul lobului nazal, asa numita insuficienta alara.

d) Anatomia cavitatii bucale

Colapsul palatului moale sau o alungire a luetei pot determina o ingustare a caii respiratorii superioare, cu aparitia unui flux de aer turbulent. Amigdalele palatine sau baza limbii marite de volum pot crea de asemenea un blocaj respirator superior.

e) Excesul in greutate

Grasimea depusa la nivelul gatului poate ingusta calea respiratorie superioara, determinand un efort suplimentar pentru a respira.

d) Consumul de alcool inainte de somn

Acesta determina o relaxare exagerata a musculaturii gatului.

Gradele sforaitului:

  • sforaitul ocazional – apare pe fondul pozitiei de somn, consumului de alcool si al oboselii.
  • sforaitul habitual (regulat) –  este in relatie cu rezistenta crescuta pe caile respiratorii superioare (nas si gura) sau cu sindromul de apnee in somn (OSA) usor.
  • sforaitul sever – in relatie cu lipsa acuta de aer in timpul somnului sau cu sindromul de apnee in somn moderat/sever.

Ce este apneea de somn?

Sindromul de apnee de somn (OSA) face parte, impreuna cu sforaitul, din categoria tulburarilor de respiratie ale somnului si este caracterizata de episoade cu hipoxie, stres cardiovascular si intreruperi ale somnului.

Netratat, sindromul de apnee de somn, independent de alti factori, se manifesta in principal prin somnolenta diurna excesiva si poate determina hipertensiune arteriala cu incidente cardiovasculare si aparitia unor accidente vasculare cerebrale.

Sindromul de apnee de somn are trei grade:

  • usor– intre 5 – 15 episoade apnee/ora;
  • moderat– intre 15 – 30 episoade apnee/ora;
  • sever– peste 30 episoade apnee/ora.
     

Diagnosticul apneei de somn se suspicioneaza prin utilizarea unor chestionare de autoevaluare (scorului obtinut cu ajutorul scalei Epworth, chestionarul Stop-Bang etc) si este confirmat prin efectuarea unui studiu de somn (polisomnografie sau poligrafie).

Simptome

Sforaitul este o problema care poate crea pe termen lung consecinte medicale si sociale serioase. Sotii, partenerii sau alte persoane din casa pot suferi de lipsa cronica a somnului, fapt ce conduce la oboseala pe parcursul zilei, stari de rau si lipsa de armonie maritala.
Sforaitul poate deveni o problema si in timpul calatorilor de afaceri sau in vacante – de aici ia nastere  frica sforaitorului de a nu deranja alte persoane prin zgomotul produs de propiul sforait.

Sforaitul reprezinta o problema care poate crea pe termen lung consecinte medicale si sociale serioase:

  • Dificultati de concentrare
  • Gat uscat
  • Somnolenta excesiva in timpul zile
  • Cresterea tensiunii arteriale
  • Batai neregulate a inimii
  • Lipsa de aer in timpul somnului
  • Probleme in cuplu

Consultati un Medic Specialist ORL daca:

  • sforaitul dvs.este puternic si va deranjeaza partenerul
  • sforaitul va trezeste prin episoade repetate de sufocare (lipsa acuta de aer)

Sforaitul are nevoie de un diagnostic si un tratament adecvat.

  • Tratamentul apneei de somn medii si severeeste reprezentat de ventilatia cu presiune pozitiva continua nocturna (CPAP), sub indrumarea medicului pneumolog specializat in patologie de somn. Pacientii care nu tolereaza acest tratament, din diferite motive, au acum posibilitatea de a efectua un tratament chirurgical modern, personalizat, care, in functie de modificarile identificate, poate ameliora si în unele cazuri chiar vindeca apneea de somn.

    Elementul cel mai important pentru un tratament eficient al sforăitului și apneei de somn este identificarea cauzei cu impactul cel mai mare asupra acestei patologii.
  • Consultul ORL evidentiaza eventualele cauze obstructive nazale, aspectul si dimensiunile faringelui si a structurilor de la nivelul acestora. Se efectueaza examnul fibroscopic nazal, care pune mai bine in evidenta cavitatea nazala, iar prin manevre de provocare specifice, se identifica zona de colaps a faringelui.
  • O investigatie foarte moderna este reprezentata de endoscopia de somn (DISE), prin care, in cadrul unui somn artificial indus medicamentos, cat mai apropiat de somnul fiziologic, se realizeaza o examinare fibroscopica a cailor aeriene superioare. Astfel se realizeaza identificarea cat mai exacta a locului de colaps al acestora si tinta principala a tratamentului.

    LaCentrul Medical 2MAedica, se pot aborda terapeutic cele mai multe dintre cauzele sforaitului si apneei de somn.

   a)Dezobstructia nazala se poate realiza prin tratament medical si/sau chirurgical prin radiofrecventa, in functie de patologia care o determina.

b) Hipertrofia tesutului de la nivelul amigdalelor palatine si de la nivelul bazei limbiise poate trata modern, minim invaziv, prin radiofrecvența.

c) Tratamentul colapsului de la nivelul faringeluise poate realiza prin radiofrecventa care asigură o rigidizare eficientă a faringelui și o stabilitate in timp a rezultatelor.

d) Excesul de greutate– managementul greutatii printr-un stil alimentar adecvat poate fi realizat in cadrul specialitatii Diabet, Nutritie si Boli metabolice. 

La Centrul Medical 2MAedica folosim aparatura de ultima generatie pentru tratamentul sforaitului si implicit a obstructiei nazale cronice.

Generatorul de radiofrecvență BM-780 II (Sutter) pe care noi il folosim, este ideal pentru interventii chirurgicale mici in sfera ORL. AutoRF ™ este o functie inteligenta de control al impedantei, care va adapta puterea RF la conditia tesutului. Datorita AutoRF ™ BM-780 II este o unitate de radiofrecventa confortabila si sigura.

 Energia radiofrecventei determina leziuni locale deliberate prin incalzirea scurta si selectiva a anumitor zone tisulare. Tesutul tratat este descompus de sistemul imunitar propriu al organismului si transformat in tesut cicatricial fibros. Acest proces duce la o rigidizare a zonei tratate. Electrozii bipolari RaVoR ™ proiectati special asigura o leziune adecvata anatomiei pacientului si astfel o rigidizare optima. O izolatie speciala, super-subtire protejeaza mucoasa de arsuri.

Radiofrecventa cornetelor nazale

Reprezinta o metoda rapida, minim invaziva, nedureroasa, ce are ca efect reductia volumetrica a mucoasei nazale de la nivelul cornetului inferior, oferind in timp o diminuare semnificativa a congestiei nazale.  Aceasta reducere a volumului cornetului nazal inferior nu se realizeaza prin procese de necroza locala la fel ca si in cazul Laser-ului CO2 ci printr-o diminuare treptata a inflamatiei cronice locale.

Radiofrecventa Cornetelor Nazale, in ce consta?

Cornetele nazale sunt formatiuni anatomice localizate in fosele nazale pe peretele lateral al fiecarei fose nazale. Sunt impartite in: cornetul inferior, mijlociu si superior. Fiecare cornet delimiteaza cu peretele lateral un spatiu, numit meat. Meatul mijlociu este cel mai inportant fiind locul de drenaj al sinusurilor anterioare ale fetei.

Blocajul nazal indelungat produs de cornetul inferior dar si de cel mijlociu (prin diferitele variante anatomice ale acestuia) produc hipoventilatia sinusala si aparitia episoadelor de sinuzita.

Coblatia sau ablatia prin Radiofrecventa (RFA) a cornetelor nazale are ca efect reducerea in volum a cornetului  prin retractia initiala a mucoasei si ulterior dupa vindecarea postoperatorie a acesteia la circa 4-6 saptamani.

Aparatele de Coblatie bipolare au o perioada de lezare a mucoasei semnificativ mai scazuta comparativ cu Laser-ul CO2 si cu cele monopolare astfel ca procedura este mai usoara si eficace pentru pacient.

Interventia chirurgicala  minim invaziava se realizeaza in Anestezie Locala si este o Interventie Nedureroasa, Rapida efectuata pentru fiecare fosa nazala in parte. Postoperator poate persista o usoara senzatia de obstructie nazala timp de aproximativ o spatamana dar interventia chirurgicala nu necesita tamponament nazal decat in cazurile exceptionale.

Coblatia cornetelor nazale are ca efecte:

  • Diminuarea semnificativa a congestiei nazale si a senzatiei de presiune sinusala craniana
  • Tratamentul rinitei cronice alergice, rinitei medicamentoase, rinitei hipertrofice, rinitei vasomotorii refractara la medicatia topica intranazala
  • Reducerea sforaitului
  • Imbunatatirea respiratiei si calitatea vietii pacientilor

Radiofrecventa Amigdalelor Palatine si Bazei Limbii

Reprezinta o interventie minim invaziva noua care reduce marimea amigdalei palatine si a bazei limbii fara a fi necesara o interventie chirurgicala clasica.

Radiofrecventa Amigdalelor Palatine si Bazei Limbii, in ce consta?
Procedura se realizeaza in Anestezie Locala cu o evaluare detaliata prealabila a pacientilor si selectia atenta a celor eligibili acestui tip de tratament. Durere este minima post interventie. Nu necesita anestezie generala iar pacientii isi pot relua activitatiilor zilnice de a doua zii.

Indicatiile Radiofrecventei Amigdalei Palatine si Bazei Limbii

  • Sforaitul cronic si Apneea de Somn
  • Amigdalita cronica hipertrofica obstructiva
  • Amigdalita acuta recidivanta
  • Cazeum in criptele amigdaliene
  •  

Radiofrecventa palatului moale

Palatul moale este format din valul palatin si lueta (“omulet”) si reprezinta locul anatomic cheie in aparitia Sforaitului. In unele cazuri intreg tractul respirator superior poate vibra generand un zgomot intens in timpul somnului.
Obstructia nazala cronica determina o respiratie orala cu vibratia excesiva a excesului tisular de la nivelul palatului moale si a luetei cu aparitia SFORAIT-ului.
Rigidizarea valului palatin si posibila remodelare a luetei utilizand Radiofrecventa va avea ca efect diminuarea vibratiei si reducerea semnificativa a intensitatii SFORAIT-ului.

Radiofrecventa Palatului Moale, in ce consta?

Coblatia Palatului Moale reprezinta cea mai moderna si sigura interventie chirurgicala minim invaziva de tratament a sforaitului.

  • Consta in aplicarea unei energii de frecventa joasa la nivelul palatului moale cu crearea unor canale in tesutul moale. Reactia normala a organismului e formarea unui tesut cicatricial la nivelul acestor canale cu  rigidizarea palatului moale in circa 4-6 saptamani de la interventie.
  • Interventia minim invaziva se realizeaza in anestezie locala.
  • Disconfort minim in comparatie cu interventile clasice invazive (Uvulopalatoplastia – UPPP ce consta in excizia excesului de tesut moale de la nivelul palatului si excizia partiala a luetei in anestezie generala) sau cu interventile ce utilizeaza Laser CO2.

Efectele Radiofrecventei Palatului Moale

  • Majoritatea pacientilor prezinta o diminuare semnificativa a Sforaitului in intervalul 4 – 6 saptamani postoperator.
  • Durere minima postoperator comparativ cu interventile clasice.

Reprezinta o metoda de tratament minim invaziv ce nu are caracter permanent dar care ofera o perioada lunga fara un SFORAIT deranjant.

Surse

https://www.anatomynote.com/human-anatomy/dentology-oral-and-tooth/tonsil-and-soft-palate-location/

https://eng.zerts.ru/catalog/zerts-medical/sutter/144/

https://www.sutter-med.de/en/products/rf-generators/bm-780-ii-radiofrequency-generator_aid_22.html

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/19189114/

https://www.sutter-med.de/en/products/rf-generators/bm-780-ii-radiofrequency-generator_aid_22.html

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/19365852/