Servicii de specialitate ORL

Laringele este organul responsabil cu emiterea sunetului. Se afla in gat, intre faringe si trahee, si arata ca un cilindru gol. De asemenea, laringele permite trecerea aerului inhalat (de la nas si cavitatea orala pana la bronhii) si a celui expirat (de la bronhii spre nas si cavitatea orala). Acesta este prevazut cu un mecanism de inchidere, care impiedica alimentele mestecate (bolus) sa se blocheze in caile respiratorii in timpul inghitirii.

In mod ideal, laringele este impartit in trei portiuni: portiunea superioara este numita "supraglota" (la inaltimea epiglotei), iar cavitatea sa poarta numele de vestibul laringean; o portiune centrala, localizata la nivelul glotei si, sub partea centrala, o portiune inferioara, compusa extern din muschi si captusita intern de o membrana mucoasa.

Laringele indeplineste urmatoarele functii:

- face posibila emiterea de sunete (fonatie) si permite trecerea aerului inhalat (de la nas spre cavitatea orala si plamani) si expirat (de la plamani pana la nas si cavitatea orala).

- ajuta la deschiderea esofagului pentru trecerea alimentelor inghitite. In timpul inghitirii, cavitatile laringiene sunt inchise, pentru a preveni aspirarea de substante inghitite in plamani.


Endoscopia laringiana este necesara in cazuri precum tusea persistenta, disfonia (raguseala), scaderea randamentului vocal, disconfort in regiunea gatului.

Endoscopia laringiana se utilizeaza in diagnosticarea unor afectiuni precum: laringite acute sau cronice, noduli laringieni, polipi laringieni, tumori maligne faringo-laringiene etc.

Cum se efectueaza Endoscopia Laringiana?

Pacientul este asezat pe scaunul de examinare ORL si este rugat sa scoata limba afara din gura. Cu un tifon medicul prinde limba pacientului si introduce un tub rigid in cavitatea bucala pana in spatele luetei pentru a examina hipofaringele si laringele (corzile vocale).  Ulterior pacientul trebuie sa spuna "eee" sau "iii" moment in care se vizulizeaza glota fonatorie.

Sursa



Cavitatea nazala constituie primul segment al cailor respiratorii fiind segmentul initial al aparatului respirator, detine o functie indispensabila in ceea ce priveste rezonanta vocii si adaposteste in acelasi timp si organul olfactiv. Cavitatea nazala mai este denumita si nas intern datorita situarii sale inapoia piramidei nazale sau a nasului extern. Cavitatea nazala este separata prin intermediul septului nazal in doua compartimente, in mod fiziologic simetrice, numite fose nazale de forma unor prisme triunghiulare cu baza situata inferior. La interior, acestea sunt compartimentate de formatiuni denumite cornete nazale.

Endoscopia nazala reprezinta procedura efectuata de catre medicul specialist ORL prin care acesta foloseste endoscopul rigid pentru vizualizarea atenta si detaliata a foselor nazale si a rinofaringelui. Cu ajutorul acestei proceduri, se pot evidentia modificarile mucoasei nazale din cadrul bolilor inflamatorii rino-sinusale la nivelul diferitelor etaje ale foselor nazale.

Prin procedura, medicul exploreaza cauzele unei obstructii nazale cronice ce provoaca o respiratie orala cu aparitia sforaitului cronic, a unor secretii  nazale antero-posterioare, sinuzita, tulburari de miros, sangerari nazale recidivante (epistaxis), rinita cronica hipertrofica, rinita alergica, rinita medicamentoasa, rinita vasomotorie, deviatia de sept, polipoza nazala, hipertrofia de cornete nazale, formatiuni tumorale etc.

Cum se efectueaza Endoscopia Nazala?

Endoscopia nazala NU necesita premedicatie prealabila sau anestezie generala. Pacientul este asezat pe scaunul de examinare ORL si ulterior se aplica un spray nazal anestezic si vasoconstrictor, cu aproximativ 3-5 minute anterior examinarii pentru o mai buna vizualizare locala (depinde de congestia intranazala).

Se utilizeaza Endoscoapele drepte de 0 grade si angulate de 30 grade cu diametre intre 2.7 – 4 mm.

sursa

Endoscopia otica este o investigatie prin care se poate vizualiza interiorul urechii externe si detaliile timpanului. Pentru majoritatea pacientilor, conductul auditiv extern are mai multe curbe, fapt ce poate impiedica vizualizarea timpanului in intregime sau a leziunilor ascunse dupa aceste curbe daca ne uitam doar cu otoscopul. Cu endoscopul putem patrunde dincolo de obstacolele date de aceste curbe ale conductului. Endoscopul permite vizualizarea detaliilor timpanului prin faptul ca mareste imaginea si ilumineaza puternic.

Afectiunile pentru care este indicata acesta investigatie se pot manifesta prin:

- otalgie (durere de ureche)

- otoree (scurgere de secretie din ureche)

- hipoacuzie (scaderea auzului)

- acufene (zgomote in ureche)

Endoscopia otica se foloseste pentru diagnosticarea otitei externe, otitei medii cronice supurate, perforatia timpanului, formatiuni tumorale, colesteatomul urechii, polipi ai conductului auditiv extern, corpi straini intraauriculari (dop cerumen, jucarii, corpi vegetali) etc.

Endoscopia otica nu este dureroasa, nu necesita anestezie si dureaza cateva secunde. In timpul investigatiei trebuie sa stati asezat pe scaunul de consultatie, nemiscat.

sursa

Impedansmetria sau timpanograma reprezinta masurarea compliantei acustice a membranei timpanice si a lantului osicular. Este un test obiectiv, o metoda fiabila de evaluare prin care se masoara, evalueaza si identifica:

- presiunea din urechea medie

- functionarea muschilor din urechea medie

- starea lantului osicular

- starea nervului cohlear

- starea trompei lui Eustachio

- starea nervului facial

- nivelul auzului

- o hipoacuzie neorganica

- cum se efectueaza timpanograma?

- se incepe obligatoriu cu examinarea otoscopica a urechii pentru a vedea daca timpanul este intact si nu exista nici un obstacol intre sonda si timpan.

- durata testului este de cca. 5 minute, nu este dureros, se folosesc doar stimuli sonori.

- sonda timpanometrului se introduce in conductul auditiv extern etanseizand foarte bine conductul cu ajutorul unei piese de cauciuc de diferite dimensiuni, in functie de pacient.

- pacientul trebuie sa deschida gura, pentru a introduce corect sonda, iar examinatorul trebuie sa tractioneze pavilionul urechii pentru a compensa curburile anatomice ale conductului.

- dupa introducerea sondei, pacientul este rugat sa inchida gura, iar examinatorul elibereaza pavilionul urechii.

- pacientul trebuie sa stea nemiscat, sa nu vorbeasca si sa nu inghita pe parcursul testarii.

 - pacientii sunt avertizati ca vor auzi un sunet mai puternic, pentru a nu tresari.

- datele obtinute se inregistreaza in baza de date si sunt date pacientului in forma grafica, pentru a putea fi comparate ulterior.

Timpanograma este un grafic obtinut in urma testarii, care indica modul in care functioneaza urechea medie la variatii de presiune la nivelul membranei timpanice. Daca presiunea este mare atunci impedanta este foarte mare, iar complianta mica (scade impedanta sistemului). Pe grafic, complianta este pe verticala, iar presiunea este pe orizontala.

Reflexul stapedian se declanseaza in urma unei stimulari sonore puternice: 80 dB SL, acesta fiind singurul reflex acustic declansat in urma stimularii sonore, dar poate fi declansat si de stimuli neacustici: stimuli electrici aplicati la nivelul conductului auditiv extern sau stimuli tactili - un jet puternic de aer proiectat in conductul auditiv extern.

Sursa

Cornetele nazale sunt formatiuni anatomice localizate in fosele nazale pe peretele lateral al fiecarei fose nazale. Sunt impartite in: cornetul inferior, mijlociu si superior. Fiecare cornet delimiteaza cu peretele lateral un spatiu, numit meat. Meatul mijlociu este cel mai important fiind locul de drenaj al sinusurilor anterioare ale fetei.

Blocajul nazal indelungat produs de cornetul inferior dar si de cel mijlociu (prin diferitele variante anatomice ale acestuia) produc hipoventilatia sinusala si aparitia episoadelor de sinuzita.

Obstructia nazala cronica se datoreaza cel mai frecvent cresterii in volum a cornetelor nazale inferioare cu aparitia senzatiei de lipsa de aer. Dificultatea de a respira pe nas atat ziua, cat mai ales noaptea, ne determina la o respiratie pe gura – de unde si  aparitia  Sforait-ului si accentuarea starii de oboseala pe parcursul zilei urmatoare.

Sforaitul este sunetul ragusit sau dur ce apare in timpul somnului datorita vibratiei excesive a palatului moale, in special a luetei – “omulet” – ca urmare a respiratiei orale, fapt accentuat si de o obstructie cronica a foselor nazale. Sforaitul poate indica uneori o problema serioasa de sanatate.

Obstructia nazala cronica impreuna cu alergia nazala accentueaza, de regula sforaitul.

Sforaitul este o conditie comuna care afecteaza 30% din populatia adulta, la nivel global, 25% dintre barbati si 5% dintre femeile cu varste intre 30 si 35 de ani. Procentul creste la 50% dintre barbati si 30% dintre femeile cu varsta peste 45 de ani.

La nivelul consecintelor sale sociale, sforaitul perturba frecvent si uneori grav viata de cuplu.

Sforaitul este o problema care poate crea pe termen lung consecinte medicale si sociale serioase. Sotii, parteneri sau alte persoane din casa pot suferi de lipsa cronica a somnului, fapt ce conduce la oboseala pe parcursul zilei, stari de rau si lipsa de armonie maritala.

Sforaitul poate deveni o problema si in timpul calatorilor de afaceri sau in vacante – de aici ia nastere frica specifica a sforaitorului de a nu deranja alte persoane prin zgomotul produs de propiul sforait.

Zgomotului din sforait i se mai pot adauga:

- dificultati de concentrare

- gat uscat

- somnolenta excesiva in timpul zilei

- probleme in cuplu

- Cresterea tensiunii arteriale

- batai neregulate ale inimii

- lipsa de aer in timpul somnului

Consultati urgent un Specialist ORL in somnologie daca:

- sforaitul dvs.este puternic si va deranjeaza partenerul

- sforaitul va trezeste prin episoade repetate de sufocare (lipsa acuta de aer).

In cazul in care copilul dumneavoastra sforaie, consultati un Specialist ORL si un Specialist Pediatru. Sforaitul la copil este determinat de marirea in volum a amigdalelor palatine si mai frecvent a celei faringiene (“Polipii copilului”). Examinarea endoscopica urmata de un tratament adecvat va avea un efect pozitiv asupra somnului copilului dvs.

Radiofrecventa este utilizata in urmatoarele cazuri:

- tratamentul congestiei nazale datorita rinitei cronice, rinitei alergice, rinitei medicamentoase, rinitei vasomotorii

- ronhopatie(sforait)

Radiofrecventa Cornetelor Nazale:

Radiofrecventa Cornetelor Nazale reprezinta o metoda rapida minim invaziva, nesangeranda, ce are ca efect reductia volumetrica a mucoasei nazale de la nivelul cornetului inferior, oferind in timp o diminuare semnificativa a congestiei nazale.  Aceasta reducere a volumului cornetului nazal inferior nu se realizeaza prin procese de necroza locala la fel ca si in cazul Laser-ului CO2 ci printr-o diminuare treptata a inflamatiei cronice locale.

Aparatele de Coblatie bipolare au o perioada de lezare a mucoasei semnificativ mai scazuta comparativ cu Laser-ul CO2 si cu cele monopolare astfel ca procedura este mai usoara si eficace pentru pacient.

Radiofrecventa nazala este o procedura chirurgicala sigura si poate reduce hipertrofia cornetului nazal inferior la pacienti cu obstructie nazala cronica.

Radiofrecventa Palatului Moale:

Rigidizarea valului palatin si posibila remodelare a luetei utilizand Radiofrecventa va avea ca efect diminuarea vibratiei si reducerea semnificativa a intensitatii SFORAIT-ului.

Coblatia Palatului Moale reprezinta cea mai moderna si sigura interventie chirurgicala minim invaziva de tratament a sforaitului. Aceasta consta in aplicarea unei energii de frecventa joasa la nivelul palatului moale cu crearea unor canale in tesutul moale. Reactia normala a organismului e formarea unui tesut cicatricial la nivelul acestor canale cu  rigidizarea palatului moale in circa 4-6 saptamani de la interventie.

Interventia minim invaziva se realizeaza in anestezie locala, cauzand disconfort minim in comparatie cu interventiile clasice invazive (Uvulopalatoplastia – UPPP ce consta in excizia excesului de tesut moale de la nivelul palatului si excizia partiala a luetei in anestezie generala) sau cu interventiile ce utilizeaza Laser CO2.

CORPII STRAINI NAZALI
Corpii straini intranazali reprezinta o urgenta medicala mai ales in cazul copiilor, deoarece acestia pot ajunge cu usurinta in plamani in cazul unei aspiratii.Copiii isi introduc in nas diferite obiecte (nasturi, margele, pietricele, boabe de fasole, seminte, hartie, etc.) din dorinta de a explora. Adultii, introduc corpi straini de obicei in scop terapeutic (tampoane de vata sau tifon, introduse si uitate in fosele nazale).

In cele mai multe cazuri, simtomatologia este data de obstructia nazala unilaterala si se manifesta prin senzatia de infundare a nasului, rinoree, stranut, lacrimare.

Daca corpul strain se afla de mai mult timp in fosele nazale, apare infectia, pacientul manifestand simptome precum rinorea mucopurulenta (secretie    nazala    galbuie,    purulenta,fetida, unilaterala), uneori secretie sangvinolenta, eczeme si ragade.

Pacientul se prezinta in fata medicului specialist ORL, unde extragerea corpului strain se va face in conditii de luminozitate optima, sub anestezie locala cu solutie vasoconstrictoare si anestezica (solutie Xilina 2% cu Adrenalina sau Efedrina). Este necesara imobilizarea ferma a capului (in cazul copiilor), extragerea facandu-se cu un stilet incurbat.

De retinut:  In afara serviciilor ORL este interzisa incercarea de a extrage un corp strain nazal mai profund situate, cu suprafete netede rotunde, deoarece se pot produce accidente grave, precum:

-inclavarea corpului in treimea posterioara a fosei,

-caderea corpului in faringe, putand fi astfel aspirat in laringe, trahee cu ocazia unei inspiratii adinci in timpul plansului.

CORPI STRAINI FARINGIENI
Corpii straini orofaringieni si hipofaringieni ajung la acest nivel prin anfractuozitate(neregularitatii regiunii) care favorizeaza inclavarea lor, fiind fie de volum mare, fie ascutiti (coaja de nuca, butoni de mansete, fragment de oase, os de peste, cuie, ace de gamalie, fragmente de proteze dentare, cioburi de sticla, etc.)

Cauze favorizante: rasul, stranutul, tusea in timpul alimentatiei precum si scaderea sensibilitatii faringiene in ebrietate sau paraliziile faringiene.

Urgenta acestor cazuri este data de anxietatea bolnavului, de faptul ca unii corpi straini fiind mai voluminosi pot comprima orificiul laringian, determinand insuficienta respiratorie.

In caz de corpi straini voluminosi, bolnavul prezinta: disfagie, disfoni, tulburari respiratorii, senzatii de intepatura, durere la deglutitie, stari de anxietate, sialoree.

Obiectiv, corpii straini orofaringieni se pun in evidenta prin:
 

CORPI STRAINI AI CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN:
Corpii straini introdusi in ureche sunt relativi frecventi la camera de urgente la copii. Sunt descoperite diferite obiecte incluzind jucarii, vata, pietre, hirtie si materiale biologice cum sunt insectele sau semintele.

Cei mai multi adulti sunt capabili sa informeze medicul asupra obiectului din ureche. Copiii, in functie de virsta, pot fi capabili sa indice medicului ca au ceva strain in ureche sau se pot prezenta cu acuze de otalgie sau drenaj auricular. Pacientii pot simti disconfort semnificativ, alaturi de greata sau varsaturi daca o insecta vie se afla in canalul auditiv. Pacientii cu corpi straini auriculari se pot prezenta cu surditate sau senzatie de plenitudine.

Examenul fizic este cel mai important pentru diagnostic. Elementele fizice gasite variaza in functie de obiect si de cat timp corpul strain s-a aflat in ureche. Un obiect neanimat care a fost in ureche putin timp nu prezinta elemente anormale la vizualizare sau examen otoscopic. Durerea sau singerarea poate apare la obiecte care zgarie urechea sau rup timpanul sau prin incercarile pacientului de a indeparta obiectul.

Surditatea poate fi intalnita. In cazul prezentarilor tardive la medic, eritemul si edemul canalului precum si drenajul urat mirositor pot fi prezente. Insectele pot leza canalul auditiv sau timpanul prin intepaturi sau zgariere. Insecta trebuie omorita inainte de a fi extrasa folosind ulei mineral sau lidocaina 2%.

Metode de extragere

Irigarea este cea mai simpla metoda de extragere a corpilor straini. Irigarea cu apa poate fi contraindicata pentru obiectele organice, moi sau seminte care pot creste in volum expuse fiind la apa. Se vor evita manevrele care imping obiectul mai in profunzime. Medicul poate dori sedarea pacientului.

Dupa extragerea corpului strain se va inspecta canalul auditiv extern si timpanul. Pentru majoritatea cazurilor nu sunt necesare medicamentele. Totusi, daca infectia sau abraziunea sunt evidente, urechea se va umple de 5 ori pe zi pentru 5-7 zile cu o combinatie de suspensie otica cu steroizi si antibiotice.